!!!!

Ich empfehle, dieses Video mit eingeschaltetem Ton anzusehen. Der Film enthält Videomontagen in direktem Zusammenhang mit dem Bild. Ich empfehle, den Film im Vollbildmodus in HD-Qualität auf YouTube anzusehen.

Am Ende des Textes befindet sich eine Fotogalerie mit allen Gemälden dieser Ausstellung sowie Einzelheiten dazu. Enjoy!

 

 

 

I recommend watching this video with the sound on. The film contains video montages in direct connection with the image. I recommend watching the movie in full screen mode, in HD quality available on youtube.

At the end of the text there is a photo gallery with all the paintings in this exhibition as well as details from them. Enjoy!

 

Präsentation und Beschreibung Ausstellungsprojekt

“We Are War”

(F#ck Your War)

Bogdan Piperiu 2020

 

Konzept und ideologische Beschreibung

 

Die Einsamkeit in Friedenszeit ist keine wirklich schlimme Sache. Im Krieg aber, als Spielfigur auf dem Schlachtfeld, fern von Familie und Privatleben ist es eines der schlimmsten Gefühle.

Im Chaos der Front, hunderte oder gar tausende Kilometer von all dem entfernt aufzuwachen ist schrecklich. Verwundet und sich bewusst zu sein dort bald verenden zu müssen, im Schlamm, weit, sehr weit weg.

Von Bomben geschmolzene Erde, gemischt mit Blut, Geschrei, schrille Töne, gebellte Befehle.

Die Wunden schmerzen gar nicht mehr. Du schaust dich an wie dein Leben langsam entweicht und der Gedanke dass du dort allein, vielleicht lebendig begraben sterben wirst, ist furchterregend. Es ist nicht dein Krieg !

Die Ausstellung “We Are War“ entstand aus dem Moment einer gewissermaßen gespaltenen Persönlichkeit. Ich wachte auf geistig und fast körperlich in einer solchen Situation umgesetzt.Mein erster Gedanke war dieses schreckliche Gefühl das sich so echt anfühlte als ob ich dort im Schlamm gewesen wäre, auf Leinwand übertragen, festzuhalten. Es folgte ein weiteres Werk und noch eins.

Das gewaltige Thema dessen Wiedergabe nicht zufriedenstellend war, zwang mich weiter zu machen.Es setzte sich in meinen Gedanken fort und entwickelte sich zu einer Serie von 5-6 Werken der zwischenmenschlichen Gewalt, der Gräueltat, der Angst.

Überwältigt und vom Themenpotential befördert malte ich weiter und entwickelte die Serie in eine konzeptionelle Ausstellung. Eine Ausstellung mit figurativen Werken die für Angst, Schmerz, Überlebensinstinkt und vor allem den Widerstand gegen die Entscheidungsträger steht.

Es ist ein Thema das im Laufe der Zeit künstlerisch in fast jeder Form ausgeschöpft wurde.Ich habe mir nicht vorgenommen es neu zu erfinden oder gar zu revolutionieren. Mein Gedanke war eher es als eine Auffrischung der Kriegsangst darzustellen.

Ursprünglich und ewig im Bewusstsein und vor allem im Unterbewusstsein anwesend.

Viele der Werke wurden offenbar chromatisch optimistisch angegangen. Ich habe dem Kriegskonzept ergänzende Farben verwendet. Eine lebendige, manchmal fröhliche Farbe um den Optimismus bis zum Tod aber besonders die Dynamik und den emotionalen Rhythmus die wir in einer solchen Notlage beweisen können zu suggerieren.

Die Hauptdarsteller der Front ( Triste grüßende Soldaten, enthusiastische Märsche in den Tod, von Bomben verwüstete Schlachtfelder, der Moment in dem der Soldat durch seinen Tod zur reinen Statistik wird, Belagerungspunkte, verängstigte, empörte Kinder, Kriegswitwen und sogar ein Politiker über dem sich der ganze Hass für seine Entscheidungen und Interessen ergießt) sind Elemente aus dieser Welt, aus dem „Krieg“ genannten Drama.

In dieser Ausstellung finden wir uns alle mit Sicherheit wieder. Es gibt keine Seiten.Es gibt keinen Zufluchtsort.

Wir sind Krieg!

 

  1. Technische Daten

 

Die Werke der Ausstellung “We Are War“ wurden gänzlich aus Öl auf Leinwand erschaffen.Ich betrachte sie als eine Schwankung zwischen Abstraktum und Expressionismus (gewaltsam).

Die Bilder sind in gestrichenen Holzleisten eingerahmt und mit einer Hängevorrichtung für die Ausstellungswand vorgesehen.

Die Maße der Werke variieren zwischen 60 und 160 cm.

Die Ausstellung beinhaltet 27 Bilder.

Die Anzahl der Werke kann, abhängig von der Größe und der Wandgestaltung der Galerie zwischen 30 und 35 Bilder schwanken.

Die geplante Ausstellungsdauer ist 25-30 Tage.

Die Bilder wurden größtenteils im Zeitintervall 2019-2020, in Deutschland, die meisten davon wurden noch nie ausgestellt und das würde der Veranstaltung eine gewisse Einzigartigkeit verleihen.

Diese Ausstellung bedeutet für mich ein Experiment. Eine, denke ich, temporäre Rückkehr zur Figuration und Konkreten Kunst, obwohl ich eine abstrakte, manchmal gestische Sprache verwende. Ich betrachte es als einen sehr wichtigen Schritt in meiner künstlerischen Entwicklung.

Ich bin mir nicht sehr sicher ob es meine bisher beste Ausstellung ist, mit Sicherheit aber die bedeutsamste und artikulierteste soweit. Eine mit einem gut konturierten Subjekt das ein Manifest oder ein weiterer Weckruf aus dem Atelier des Künstlers allgemein darstellen könnte.

Păreri despre expoziția “WE ARE WAR-F#ck Your War” a lui Bogdan Piperiu

 
“Ei bine, Bogdan Piperiu este Bogdan Piperiu și nu altcineva. Este un maestru al picturii. Este pictor. Pictor cu majuscule!”

Prof. univ. dr. Dorel Găină –

Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca

despre expozitia WE ARE WAR a lui Bogdan Piperiu

“Tulburătoare surpriză este apariția, cel puțin în peisajul meu cel fizic și metafizic a maestrului Bogdan Piperiu cu această expoziție. Reșițean și trăiitor de Germanie, Bogdan Piperiu face legătura între două lumi fizice și între două lumi metafizice.

Ultimul lui proiect, fiindcă da, chiar dacă textul care însoțește prezentarea expoziției online și minunatul film, îndrăznesc să zic minunata poveste în care își înscrie lucrările care este mai mult decât o prezentare a expoziției, este efectiv o stare de arătare și relatare făcută cu ajutorul imaginii dinamice și paradoxal, imagine dinamică care se bazează pe imaginea statică, pe picture lui.

Este o premieră în sensul calității unei astfel de exprimări, pornită poate mai demult dar devenită acută și expandată și poate chiar exaltată în sens pozitiv de condițiile acestea de catastrofă planetară, ale pandemiei.

La un moment dat, în textul lui, Bogdan Piperiu vorbește despre faptul că gândul și inspirația care l-a dus la mai multe lucrări este dincoloo de orizontalitatea alăturării stării de meditație asupra a ceea ce înseamnă războiul în sine, războiul altora, războiul nostru și schiar războiul cu noi. Chiar și titlul expoziției este “Noi suntem Război”, în românește “Fiir-ar al dracului de razboi” .

Pe un fel de plan înclinat, poate chiar de verticalitate, își găsește loc în a urla efectiv, a urla frumos, filozofic, a striga poate. Nu sunt hotărât. Este iarăși o stare de interval între două lumi. Despre ceea ce înseamnă tragedia destinului uman. Cea de a se sfâșia pe sine, de a-I sfâșia pe alții sau de a se lăsa sfâșiat de ceilalți și pe această diaigonală, plan înclinat sau verticală vom stărui pe textul lui în care spune “Primul gând a fost să pictez o lucrare cu acest oribil sentiment pe care l-am simțit”. Se referă la război. “Ca și cum aș fi fost acolo, în noroaiele frontului”.

Și da, pictura lui și tot ce a dedicat și va dedica acestui proiect, părerea mea este că oricât este de  împlinit și rotund, de anvelopă plenară, s-ar dovedi cea ce a realizat cu această primă instanță a expozițională a proiectului, va continua. Spun că abia acum a pășit printre noroaiele războiului. Tot acest proiect se naște într-o stare de pământean. Într-o stare în care suntem supuși gravitației și oricât ne-am înălța până la urmă nu putem scăpa de starea de pământ teluric, de tenebre într-un paradox care ne face să ne gândim că dacă este o stare a noastră firească și naturală atunci noi și nimeni altul va trebui să o ameliorăm și să o facem  să devină grădină și nu mlaștină.

Dealtfel, Bogdan vorbește în textul din film și chiar și în textul de susținere al filmului ,care iată că ne pune într-o manieră foarte calificată și inedită în față această expoziție că este și un ghidaj în care nu doar anvergura picturii este prezentă ci ne conduce într-o inițiere spre detaliile de textură, spre detaliile de sentiment, spre detaliile de arătare și de relatare așa cum simte el dar și ne lasă prin montajul pe care îl face în această prezentare de expoziție online desfășurată sub formă dinamică a videografiei. Ne lasă să fim liberi să interpretăm noi cum credem, cum simțim și cum primim în dar această stare de tragism intens care include disperarea, include dramaticul dar are și o mare cantitate și o invitație la pozitivitate.

Ei bine, reiau ideea de la care am pornit fiindcă iar în noroaiele care urmează să devină grădină, în cele propuse de Bogdan Piperiu ajungi să te și rătăcești și trebuie din când în când să îți ridici capul și să privești spre orizont, ca să te întorci.

Pentru mine, această întâlnire cu faptul că da, suntem război, pentru noi, pentru alții și alții sunt război pentru noi este o stare nici nu de infern, nici nu de rai, ci o zonă de intermediară de purgatoriu și cum spuneam, de noi depinde ca din mlaștină să devenim grădină, ca în mlaștinile dinn care suntem să hărnicim de o așa manieră încât ele să devină grădini. Pentru acest lucru est ede descifrat lizibilitatea vizibilului pe care o propune Bogdan Piperiu într-o manieră absolut autentică, absolut originală. Aș îndrăzni să spun și inovatoare, dar intru într-un fel de stereotip care își cere ca într-o lucrare de doctorat să semnalezi că contribuția ta este autentică, originală și inovatoare. Și nu are nevoie de aceste amprente de  însemnare semantică Bogdan.

Bogdan Piperiu este ceea ce se cheamă un trăitor de trăire, care accidental sau cine știe prin ce hotărâre de destin a ajuns să devină pictor. Este și un pictor al invizibilului fiindcă bănuiesc că pictează și desenează în aerul pe care îl respiră sau pe care îl vede lucrări fără de urmă dar care se regăsesc după o ardere paradoxală într-un fel de jar și cenușă care îi provoacă lucrările cele fizice pe care ni le propune.

Ei bine, Bogdan Piperiu este Bogdan Piperiu și nu altcineva. Este un maestru al picturii. Este pictor. Pictor cu majuscule. Dar pictor cu majuscule care nu se arată doar ca interfață fiindcă fiecare majusculă a cuvântului care îl definește este o imersie care invită la imersie pentru ca apoi să ne putem înălța împreună cu el.

Pământul lui este un pământ prea minunat pentru a fi acoperit de noroaiele războiului. De războiul care suntem noi, alții sau care ni-l propun alții în loc de iubire, de dragoste.

Bogdan Piperiu este ceea ce se cheamă un manifest invers. El propune grădina. Propune iubirea, prin invitarea în a obosi să călătorim prin atât teluric negativ. Prin atâtea noroaie care și ele așteaptă să fie salvate de către noi căci altfel, ceiilalți le calcă doar în picioare sau se prăbușesc în ele.

“Foarte articulată, foarte puternică această expoziție!”

Dr. fil. Ada Cruceanu despre expozitia WE ARE WAR a lui Bogdan Piperiu

“Trebuie să mărturisesc încă de la bun început că îmi este mai mult decât dificil să urmăresc o expoziție de pictură în fuga unei reprezentări secunde oricum, cea motrică, realizată, e adevărat, cu mijloacele conematografiei digitale, cum o numesc eu, fără să fiu în domeniul tehnic prea pricepută. Și nu m-a ajutat nici fotografia care este atașată filmulețului, dar m-a ajutat chiar scurta expunere pe care o face pictorul.

Bogdan așadar, în preambulul filmului o reia în descrierea proiectului său cu elemente mai mult decât precise de subsumare a obiectului plastic unui concept, transferând din stratul ficțional și aici îl citez “M-am trezit cumva transpus mental și aproape fizic” în noroaiele frontului. Așadar, afirmă Bogdan despre sine, a trecut printr-o angoasă și un asemenea motiv, care altfel este îndelung exploatat în toate artele, motivul războiului, întotdeauna al altora și întotdeauna măcinându-i pe cei fără de vină, a devenit o analiză apoi o viziune asupra fricii.

Din punctul meu de vedere și cred că sunt foarte aproape de ceea ce a gândit Bogdan însuși, FRICA este tema principală a acestei expoziții. Frica fiecărui combatant murind singur într-o mare de morți ale tuturor celorlalte singurătăți șifrica de pe front și frica din spatele frontului care marchează aproape explicit prin săgeți foarte bine trasate asupra personajelor că nu avem decât o singură șansă. Cea de victimă. Care se revarsă, învălmășește fragmente ale chipului și trupului uman, ale chipurilor și trupurilor altor ființe, ale copacilor, florilor, pământului, în adevărate serii de reprezentări agresive în substanța lor narativă, dar paradoxal, a-și spune eu, atractive în cea cromatică. Un paradox și nu prea. El a fost experimentat încă din vremea Barocului, Coincidentia Opositorum.

Sigur însă că deloc-paradoxalul, așa cum îl numesc eu, vine din faptul că dincolo de roluri, de cel care comandă respectiv de cel care execută comenzile morții, există acea convingere că războiul este în noi. Că noi suntem de fapt de-opotrivă vinovați și victime atât timp cât războiul, de fiecare dată, este istorie dar este prezent și se creează de fiecare dată ca istorie a viitorului.

Bocetul, cântecul zorilor, care apare într-o scurtă secvență în prezentarea motrică a expoziției, vine și el tot din istorie, merge din demultul de altădată în demultul de mâine și este probabil una dintre cele mai interesante poziții artistice pe care a găsit-o Bogdan Piperiu alegându-l, pentru o subliniere a ceea ce înseamnă mesajul expoziției sale. Sigur, foarte articulată, foarte puternică este această expoziție al cărui secret eu îl văd în lucrarea “Deleted From Statistics”. Un secret care derivă din acea abia vizibilă jumătate de autoportret pe care artistul a așezat-o pe o scară sugerând din patrulatere împietrite, coșciugul efectiv, așezată între o mână scheletică și una în putere. Mâna pictorului. Dar fiind după mine semnul riguros al speranței. Fie că vorbim de o speranță mereu pusă la încercare, fie chiar dacă suntem naivi să mai avem o asemenea speranță, ea ține de rezistența, existența și aș spune fiirea ca suport și în același timp ca suportând arta. Fiirea prin artă care pare să fie totuși peste istoria noastră umană și poate în același timp să construiască în continuare o istorie umană.

Eu personal îi mulțumesc lui Bogdan pentru această întâmplare. Dedublarea de care vorbește el. Angoasa cum a-și interpreta-o eu, care ne-a dat o asemenea expoziție.

Mulțumesc, Bogdan!”

 

BOGDAN PIPERIU-BIOBLAT

https://www.piperiuarte.eu/wp-content/uploads/2020/02/bioblat-piperiu-2020-pdf.pdf

 

BOGDAN PIPERIU-SELFPORTRAIT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *