“Foarte articulată, foarte puternică această expoziție!”

(Transcriere)

Dr. fil. Ada Cruceanu despre expozitia WE ARE WAR a lui Bogdan Piperiu

18.12.2020

BANAT TV

 

“Trebuie să mărturisesc încă de la bun început că îmi este mai mult decât dificil să urmăresc o expoziție de pictură în fuga unei reprezentări secunde oricum, cea motrică, realizată, e adevărat, cu mijloacele conematografiei digitale, cum o numesc eu, fără să fiu în domeniul tehnic prea pricepută. Și nu m-a ajutat nici fotografia care este atașată filmulețului, dar m-a ajutat chiar scurta expunere pe care o face pictorul.

Bogdan așadar, în preambulul filmului o reia în descrierea proiectului său cu elemente mai mult decât precise de subsumare a obiectului plastic unui concept, transferând din stratul ficțional și aici îl citez “M-am trezit cumva transpus mental și aproape fizic” în noroaiele frontului. Așadar, afirmă Bogdan despre sine, a trecut printr-o angoasă și un asemenea motiv, care altfel este îndelung exploatat în toate artele, motivul războiului, întotdeauna al altora și întotdeauna măcinându-i pe cei fără de vină, a devenit o analiză apoi o viziune asupra fricii.

Din punctul meu de vedere și cred că sunt foarte aproape de ceea ce a gândit Bogdan însuși, FRICA este tema principală a acestei expoziții. Frica fiecărui combatant murind singur într-o mare de morți ale tuturor celorlalte singurătăți șifrica de pe front și frica din spatele frontului care marchează aproape explicit prin săgeți foarte bine trasate asupra personajelor că nu avem decât o singură șansă. Cea de victimă. Care se revarsă, învălmășește fragmente ale chipului și trupului uman, ale chipurilor și trupurilor altor ființe, ale copacilor, florilor, pământului, în adevărate serii de reprezentări agresive în substanța lor narativă, dar paradoxal, a-și spune eu, atractive în cea cromatică. Un paradox și nu prea. El a fost experimentat încă din vremea Barocului, Coincidentia Opositorum.

Sigur însă că deloc-paradoxalul, așa cum îl numesc eu, vine din faptul că dincolo de roluri, de cel care comandă respectiv de cel care execută comenzile morții, există acea convingere că războiul este în noi. Că noi suntem de fapt de-opotrivă vinovați și victime atât timp cât războiul, de fiecare dată, este istorie dar este prezent și se creează de fiecare dată ca istorie a viitorului.

Bocetul, cântecul zorilor, care apare într-o scurtă secvență în prezentarea motrică a expoziției, vine și el tot din istorie, merge din demultul de altădată în demultul de mâine și este probabil una dintre cele mai interesante poziții artistice pe care a găsit-o Bogdan Piperiu alegându-l, pentru o subliniere a ceea ce înseamnă mesajul expoziției sale. Sigur, foarte articulată, foarte puternică este această expoziție al cărui secret eu îl văd în lucrarea “Deleted From Statistics”. Un secret care derivă din acea abia vizibilă jumătate de autoportret pe care artistul a așezat-o pe o scară sugerând din patrulatere împietrite, coșciugul efectiv, așezată între o mână scheletică și una în putere. Mâna pictorului. Dar fiind după mine semnul riguros al speranței. Fie că vorbim de o speranță mereu pusă la încercare, fie chiar dacă suntem naivi să mai avem o asemenea speranță, ea ține de rezistența, existența și aș spune fiirea ca suport și în același timp ca suportând arta. Fiirea prin artă care pare să fie totuși peste istoria noastră umană și poate în același timp să construiască în continuare o istorie umană.

Eu personal îi mulțumesc lui Bogdan pentru această întâmplare. Dedublarea de care vorbește el. Angoasa cum a-și interpreta-o eu, care ne-a dat o asemenea expoziție.

Mulțumesc, Bogdan!”

 

 

“Ei bine, Bogdan Piperiu este Bogdan Piperiu și nu altcineva. Este un maestru al picturii. Este pictor. Pictor cu majuscule!”

 

Prof. univ. dr. Dorel Găină –

Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca

despre expozitia WE ARE WAR a lui Bogdan Piperiu

18.12.2020

BANAT TV-intervenție telefonică

 

 (Transcriere)

“Tulburătoare surpriză este apariția, cel puțin în peisajul meu cel fizic și metafizic a maestrului Bogdan Piperiu cu această expoziție. Reșițean și trăiitor de Germanie, Bogdan Piperiu face legătura între două lumi fizice și între două lumi metafizice.

Ultimul lui proiect, fiindcă da, chiar dacă textul care însoțește prezentarea expoziției online și minunatul film, îndrăznesc să zic minunata poveste în care își înscrie lucrările care este mai mult decât o prezentare a expoziției, este efectiv o stare de arătare și relatare făcută cu ajutorul imaginii dinamice și paradoxal, imagine dinamică care se bazează pe imaginea statică, pe picture lui.

Este o premieră în sensul calității unei astfel de exprimări, pornită poate mai demult dar devenită acută și expandată și poate chiar exaltată în sens pozitiv de condițiile acestea de catastrofă planetară, ale pandemiei.

La un moment dat, în textul lui, Bogdan Piperiu vorbește despre faptul că gândul și inspirația care l-a dus la mai multe lucrări este dincoloo de orizontalitatea alăturării stării de meditație asupra a ceea ce înseamnă războiul în sine, războiul altora, războiul nostru și schiar războiul cu noi. Chiar și titlul expoziției este “Noi suntem Război”, în românește “Fiir-ar al dracului de razboi” .

Pe un fel de plan înclinat, poate chiar de verticalitate, își găsește loc în a urla efectiv, a urla frumos, filozofic, a striga poate. Nu sunt hotărât. Este iarăși o stare de interval între două lumi. Despre ceea ce înseamnă tragedia destinului uman. Cea de a se sfâșia pe sine, de a-I sfâșia pe alții sau de a se lăsa sfâșiat de ceilalți și pe această diaigonală, plan înclinat sau verticală vom stărui pe textul lui în care spune “Primul gând a fost să pictez o lucrare cu acest oribil sentiment pe care l-am simțit”. Se referă la război. “Ca și cum aș fi fost acolo, în noroaiele frontului”.

Și da, pictura lui și tot ce a dedicat și va dedica acestui proiect, părerea mea este că oricât este de  împlinit și rotund, de anvelopă plenară, s-ar dovedi cea ce a realizat cu această primă instanță a expozițională a proiectului, va continua. Spun că abia acum a pășit printre noroaiele războiului. Tot acest proiect se naște într-o stare de pământean. Într-o stare în care suntem supuși gravitației și oricât ne-am înălța până la urmă nu putem scăpa de starea de pământ teluric, de tenebre într-un paradox care ne face să ne gândim că dacă este o stare a noastră firească și naturală atunci noi și nimeni altul va trebui să o ameliorăm și să o facem  să devină grădină și nu mlaștină.

Dealtfel, Bogdan vorbește în textul din film și chiar și în textul de susținere al filmului ,care iată că ne pune într-o manieră foarte calificată și inedită în față această expoziție că este și un ghidaj în care nu doar anvergura picturii este prezentă ci ne conduce într-o inițiere spre detaliile de textură, spre detaliile de sentiment, spre detaliile de arătare și de relatare așa cum simte el dar și ne lasă prin montajul pe care îl face în această prezentare de expoziție online desfășurată sub formă dinamică a videografiei. Ne lasă să fim liberi să interpretăm noi cum credem, cum simțim și cum primim în dar această stare de tragism intens care include disperarea, include dramaticul dar are și o mare cantitate și o invitație la pozitivitate.

Ei bine, reiau ideea de la care am pornit fiindcă iar în noroaiele care urmează să devină grădină, în cele propuse de Bogdan Piperiu ajungi să te și rătăcești și trebuie din când în când să îți ridici capul și să privești spre orizont, ca să te întorci.

Pentru mine, această întâlnire cu faptul că da, suntem război, pentru noi, pentru alții și alții sunt război pentru noi este o stare nici nu de infern, nici nu de rai, ci o zonă de intermediară de purgatoriu și cum spuneam, de noi depinde ca din mlaștină să devenim grădină, ca în mlaștinile dinn care suntem să hărnicim de o așa manieră încât ele să devină grădini. Pentru acest lucru est ede descifrat lizibilitatea vizibilului pe care o propune Bogdan Piperiu într-o manieră absolut autentică, absolut originală. Aș îndrăzni să spun și inovatoare, dar intru într-un fel de stereotip care își cere ca într-o lucrare de doctorat să semnalezi că contribuția ta este autentică, originală și inovatoare. Și nu are nevoie de aceste amprente de  însemnare semantică Bogdan.

Bogdan Piperiu este ceea ce se cheamă un trăitor de trăire, care accidental sau cine știe prin ce hotărâre de destin a ajuns să devină pictor. Este și un pictor al invizibilului fiindcă bănuiesc că pictează și desenează în aerul pe care îl respiră sau pe care îl vede lucrări fără de urmă dar care se regăsesc după o ardere paradoxală într-un fel de jar și cenușă care îi provoacă lucrările cele fizice pe care ni le propune.

Ei bine, Bogdan Piperiu este Bogdan Piperiu și nu altcineva. Este un maestru al picturii. Este pictor. Pictor cu majuscule. Dar pictor cu majuscule care nu se arată doar ca interfață fiindcă fiecare majusculă a cuvântului care îl definește este o imersie care invită la imersie pentru ca apoi să ne putem înălța împreună cu el.

Pământul lui este un pământ prea minunat pentru a fi acoperit de noroaiele războiului. De războiul care suntem noi, alții sau care ni-l propun alții în loc de iubire, de dragoste.

Bogdan Piperiu este ceea ce se cheamă un manifest invers. El propune grădina. Propune iubirea, prin invitarea în a obosi să călătorim prin atât teluric negativ. Prin atâtea noroaie care și ele așteaptă să fie salvate de către noi căci altfel, ceiilalți le calcă doar în picioare sau se prăbușesc în ele.

 

 

 

 

 

“Expoziția lui Bogdan rezistă. Este de văzut.

Un experiment artistic nou, complex, foarte sincer și absolut deosebit.”

 

Prof. univ. dr. Ioan Halalae

-artist plstic-

despre expozitia WE ARE WAR a lui Bogdan Piperiu

18.12.2020

 

(Transcriere) 

“Îmi face deosebită plăcere să prezint mai multe lucruri deosebite realizate de prietenul nostru Bogdan Piperiu. El a lansat recent în spațiul media o expoziție și un video asociat.

Primul lucru nou pentru noi este asocierea dintre prezentarea video a ideii, a conceptului expoziției și expoziția. Mi se pare deosebit din mai multe puncte de vedere. În primul rând ca jurnal pentru el însuși și pentru noi pentru că peste o vreme (conceptele vin, ele se exprimă la starea interioară de astăzi după care se metamorfozează ) când Bogdan va relua tema, pentru că este o temă care îl urmărește, va avea și el surpriza să își aducă aminte cum a simțit și exprimat lucrurile acum.

Aș vrea să menționez că războiul nu este o temă specifică lui până acum. E prima dată când se manifestă pe o temă legată de război. Unitar. De la el, ca fire de om, ca structură, ca toate eu personal nu m-aș fi așteptat că va izbucni în el războiul ca idee dominantă și care se cere exprimată în și prin artă. Am stat cu el de povești și mi-a spus că totul a început de la un vis care s-a transformat în tabloul imagine al expoziției. Visul cu copilul care se trezește pe un câmp de război apoi s-a gândit cum s-ar simți fiul lui dacă s-ar simți brusc pe un câmp de război și de-acolo efectiv tema l-a preluat și s-a exprimat.

Din alt punct de vedere, nelegată direct de covid, într-un fel sau altul toată apăsarea asta și senzația că suntem într-un război corespunde foarte bine cu starea de spirit colectivă din acest moment. Mai trebuei să spun un singur lucru. Expoziția este și extraordinar de sinceră. Odată în prezentările pe care o să le vedeți, care sunt pe site, Bogdan a încercat să facă atât cât se poate pe online, un echivalent al faptului că merg în expoziție, văd tabloul, fac doi pași mai aproape, mă uit la el, încep să mă uit la detalii, mă dau înapoi și reintru în atmosfera generală, deci tot procesul de rezonanță cu ceea ce transmite o lucrare adevărată. Și lucrările lui sunt foarte adevărate. A fost așa, un meci între el și conceptul care l-a preluat în stăpânire și s-a folosit de Bogdan ca să se exprime. Adică războiul. Și suntem în război. Începem să devenim un război noi înșine. Au fost foarte multe frământări în exprimarea grafică, plastică și Bogdan nu a făcut nici un fel de efort să ascundă aceste frământări. Dacă ne uităm cu răbdare la toate detaliile o să vedem că sunt zone pictate și reluate, reformulate. Din puncutl acesta de vedere mi se pare extraordinară sinceritatea lui. Nimic, nimic nu a încercat să ascundă. Toate frământările lui sunt acolo.

Altfel, întrucât războiul, starea de  război și mentalul colectiv care este afectat de împrejurări aparte, cum este cea de acum cu covidul.

Sunt teme clasice, într-o formă sau alta. Despre război s-a pictat și se va picta probabil imens.

Expoziția lui Bogdan rezistă. Este de văzut. Rezistă prin sinceritatea exprimării și prin originalitatea gamei și a tratărilor plastice. Mai mult, firea lui care nu este una războinică și-a spus cuvântul în sensul că față de mulți alții care au pictat despre război foarte brutal, cumva cumva din gama de culori Bogdan reușește să tempereze exprimarea.

M-aș bucura foarte mult dacă v-ați uita pe net. Când lucrurile se vor normaliza sperăm să avem plăcerea să vedem lucrările și fizic. Până una alta, dacă vă uitați la expoziția online veți avea ocazia să vedeți un experiment artistic nou, complex, foarte sincer și absolut deosebit.”

 

 

EXPOZIȚIA POATE FI VĂZUTĂ AICI

One thought on “Păreri despre expoziția “WE ARE WAR-F#ck Your War” a lui Bogdan Piperiu”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *