About Us / Artist Bio / Video / Press kit

Dear friends, I invite you to watch a short film about me. An artistic “self-portrait”.
A kind of Presentation, a “business card”. Welcome To My World! I hope you enjoy. Thank you for your patience!

Künstlerbiographie Bogdan Piperiu:

 

 

INTERVIURI, Romani de succes, la ei acasa si in lume!, ULTIMA ORA

 

“Expoziția lui Bogdan Piperiu nu este decât o confirmare a ceea ce ne promite de ani de zile, când eram elev.Trebuie remarcat un lucru, Bogdan Piperiu este o dominantă în culoare la care nu a renunțat și cred că bine față, pentru că se definesc undeva, stabilizează printre cei care încearcă să nu declare, ci să se manifeste ca optimiști în preluarea realității pe care după aceea o transfigurează și reușește să investească cu valori umane cum rareori întâlnești.Mai ales când te afli între două culturi între școli, între curent așa cum este, pentru că Bogdan Piperiu pornește de la miniatură, dar în fiecare lucrare, aproape, cochetează cu monumentalul. “Adrian STEPAN

[FOTO SI AUDIO] Bogdan Piperiu: Lipsa granițelor culturale te ajută foarte mult să-ți dai seama unde ești la nivel

 

[FOTO SI AUDIO] Adrian Ștefan: Lucrările lui Bogdan Piperiu nu au naționalitate și trec dincolo de hotare

 

 

 

 “… Cei care vor mai trai peste zece ani vor vorbi despre Bogan Piperiu asa cum sa auzit despre multi altii in perioada in care apar secolul XX sub directia lui Dan Hăulică”.
Adrian Stepan
________________
“…Fata de expozitia de anul trecut, despre cea actuala s-ar putea spune ca Bogdan Piperiu a revenit la figurativ. De ce o fi revenit la figurativ? Pentru ca dovedise in trecuta expozitie ca stie sa defalce realitatea in segmente pe care sa le discute aparte, sa le puna in valoare, indeosebi prin culoare. Si in plastica, cine stapaneste culoarea se poate spune ca stapaneste si cerul si pamantul. Un singur lucru insa ii lipseste: legatura dintre cer si pamant. Ceea ce Bogdan Piperiu a inteles. A inteles perfect ca a fi modern nu inseamna in acelasi timp a fi ostentativ. Bogdan Piperiu stie sa esentializeze. Si in acest scop se foloseste de instrumentele profesiei, daca mi se ingaduieste sa spun ca pictura ar fi o profesie. Este mai mult decat atat. Este o daruire a artistului. Se daruieste asadar, dar stapan peste aceste instrumente reuseste in cazul de fata sa puna in valoare idea fiecarei lucrari. Privita cu atentie, fiecare lucrare din aceasta expozitie nu este altceva decat un moment povestit din viata autorului. O face cu multa sensibilitate. Cu o sensibilitate mai mult decat feminina. Daca ar fi sa privim cu multa atentie numai lucrarea care este in spatele nostru, este o lucrare mare, “Familie” care la prima vedere este o lucrare de un figurativ limpede, clar! Nici pe departe! Este o lucrare de o simbolistica atat de puternica incat se ascund in culorile si in liniile si mai ales in ascunzisurile nemarturisite ale lucrarii nerelevate de catre pictor, atata durere si atata taina incat poate sa acopere si doua volume de literatura de cea mai buna factura!
Cloarea il slujeste. Il slujeste pentru ca stie sa o foloseasca. Sa o dramuiasca. Sa fie de multe ori chiar zgarcit cu ea. As face o remarca: Este multa, multa amaraciune in spatele fiecarei lucrari, amaraciune care nu e cazul sa ii cautam originile, dar ea exista si ca un reflex al artistului apare rozul cu care cauta sa deschida umbra acelor nori care pare-se ca prea devreme au inceput sa ii acopere niste ganduri.
In orice caz, stapan pe ceea ce este arta sa, a ramas sa se marturiseasca oamenilor, sa le atraga atentia asupra a ceea ce trebuie si merita sa fie retinut in viata, prin mijloacele artei plastice.
Nu este putin lucru. Asta inseamna si sacrificiu. Sacrificiu personal. Sacrificiul poate a celor din jur, dar care nu este gratuit in niciun caz! Unul din micile exemple este aceasta expozitie care este de cea mai inalta tinuta! Aceasta lucrare, intitulata “Familie” ca si acel “Lagar” care isi are loc in oricare din marile expozitii permanente din Europa si nu numai din Europa!
Nimic nu tipa! Nimic nu striga! Dar totul plange! Totul doare! Secretul sta in aceea ca nu se marturiseste la prima privire. Lucrarile lui Bogdan Piperiu trebuiesc private cu putina rabdare si cu dorinta de a vedea daca ai cumva, ceva, comun cu ce iti povesteste el. De pilda in acea lucrare numita “Ogor”. El nu a fugit la geometria simpla prin care nonfigurativul arunca culorile si era un ogor superb. Felicitari stimate maestre pentru culoare! Nu! A esentializat. Acolo avem si elemente de figurative dar si elemente geometrice. Insa sunt atat de frumos dramuite de parca nu un inger, de parca o ingerita i-a masurat fiecare picatura de culoare si fiecare miscare!
Nu este putn sa reusesti sa spui o poveste intreaga intr-un 50/70 sau sa dai un roman pe un metru si saizeci pe un metru.
In orice caz, am indrazneala sa spun ca Bogdan Piperiu, la varsta pe care o are, sub patruzeci de ani, este un pictor definit, stapan pe ceea ce face si care stie ce are de spus mai ales de acum inainte. Ne-a spus foarte putin pana acum. Este omul surprizelor. Si mai putin eu, dar cei care vor trai peste vreo zece ani vor auzi despre Bogan Piperiu asa cum s-a auzit despre multi altii in perioada in care aparea seculul XX sub directia lui Dan Hăulică. Este un pictor definit. Este tot ce pot sa spun desi despre fiecare lucrare se poate vorbi cel putin o ora.”
 
 
“Despre expozitia lui Bogdan Piperiu se poate vorbi mult. Si nu numai mult ci si foarte frumos! Asta datorita lucrarilor unui pictor care in plina putere de creatie, sub patruzeci de ani, dovedeste nu numai stapanirea mestesugului ci dovedeste capacitaeta de a-si concretiza gandurile in fiecare lucrare in parte!
Are ceva e nu au foarte multi dintre plasticienii nostri. Are o modestie ascunsa sub deviza ca a fi modern nu inseamna a fi ostentativ.”
Adrian Stepan
 

Interview:

http://www.romaniapress.ro/de-vorba-cu-pictorul-roman-bogdan-piperiu/

De vorbă cu pictorul român Bogdan Piperiu

Interviu cu Bogdan Piperiu




Discurs – Pictura lui Bogdan Piperiu    

 Raul BRIBETE

Voi emite câteva considerații personale privind expoziția lui Bogdan Piperiu pe care instituția noastră are bucuria să o găzduiască în această  sală impozantă.  

Evident, toate tablourile expuse trezesc interesul, dar mă voi referi numai la câteva, pe care le consider cheile de acces către semnificația profundă a acestei expoziții. De la bun început trebuie să spun că Bogdan Piperiu crează niște imagerii uneori sofisticate, care sondează profunzimile subconștientului nostru. Dar Piperiu nu reușește numai să ne tulbure, mai reușește și altceva; să întregească un paradox, să ne și împace cu noi înșine prin ușurința uimitoare cu care glisează de la o stare afectivă la alta. Chiar artistul sublinia într-o conversație cu mine că lucrul cel mai dificil pentru un artist, după părerea lui, este să picteze stări lăuntrice. Fără discuție, Subscriu. Subscriu pentru că surprinderea oscilațiilor emoționale ține deja de maturitatea artistică deplină, lucru care nu poate fi valabil când realizăm, de pildă, un portret, acesta fiind circumscris de concretețe, de formă imediat identificabilă; pe când surprinderea tranzitivului presupus de existența unui conglomerat emoțional nu este la îndemâna oricui.

Pânza intitulată interesant, după mine …  the blue kiss îmi amintește de gottfried helnwein prin aerul de ambiguitate studiată, asta am remarcat prima dată la ea.- pentru cine aude pentru prima dată de acest artist plastic de notorietate mondială, trebuie să vă spun că este un pictor austriac născut la Viena în 1948 și stabilit în statele unite de mulți ani, și care este cunoscut datorită în primul rând a canvas-urilor de dimensiuni monumentale, înfățișând personaje ale lui Disney și nu numai, în ipostaze dintre cele mai stranii, de pildă mickey moushi giganți și furioși, întinși pe zgârie-nori, cât și opere scoțând în relief o anumită aplecare spre morbiditate.

Spre exemplu în pânzele sale întâlnim oameni cu chipuri mutilate datorită războiului, întâlnim exaltarea isterică a unei fiice care își înjunghie mama chiar de ziua femeii, Helnwein profesând ironia macabră, fiind un expert al acesteia, remarcăm Fecioara şi Pruncul plasaţi în epoca nazistă și  priviţi cu o curiozitate exaltată, cu ochi aproape exoftalmici, de către ofițerii germani din acea sumbră perioadă a omenirii.

Sigur vă veți întreba ce filiații ar putea exista între un anumit tablou semnat de Piperiu și lucrările lui Gottfried Halnwein, și vă voi răspunde că în cazul tabloului pe care l-am amintit adineauri, de pildă trimiterea  ar fi, în viziunea mea, către unul dintre desenele în tuș ale lui helnwein, intitulat sărutul lui iuda, și care îl prezintă atât pe Iisus cât și pe iuda în calitate de protagoniști ai unui sărut ireverențios pe gură, cu chipuri șterse sugerând estomparea până la dispariție a personalității celor doi, în favoarea instalării unui limbaj vizual straniu și poate întrucâtva respingător prin aerul blasfemic al operei respective.

Ca și la Helnwein, la Piperiu întâlnim efectul de voită neclaritate expresivă, figurile protagoniștilor din acest tablou sunt într-o anumită măsură evanescente, vădind un fel de fugă de tușa realistică, de școală veche. Textura însăși a anumitor tablouri semnate Piperiu sugerând prin pasta groasă, – presupunem răspândită pe pânză cu ajutorul cuțitului de paletă – asperitatea caracterului, a psihologiei personajelor surprinse în pânzele despre care vorbesc.

Fără doar și poate, înrâurirea lui Klimt transpare din majoritatea pânzelor lui Piperiu, sintagmele sale vizuale fiind doar infuzate de acesta din urmă, să reținem că artistul nu este un emul al nimănui, nu pastișează pe nimeni. Dar de asemenea să remarcăm că după unii există o necesitate a influențelor de tot felul, influențe care mai apoi se articulează într-o operă de tulburătoare originalitate. Osificarea, solidificarea unei opere – vorbim numai despre opere insolite – nu se poate face niciodată plecând de la nimic. Numai Sursa Supremă poate crea ex nihilo. Demiurgul crează monade din nimic.   Cu privire la ideea de permanentă necesitate a influențelor mixte legate de inspirația artistică, m-a luminat bătrânul poet Goethe; într-o notă de subsol din Faust-ul tradus de Doinaș –  aflasem că pentru un singur episod din Faust, marele poet german a folosit cel puțin șase surse de inspirație, aparținând de sectoare diferite ale artei și culturii; așa se face că înainte de a scrie, contempla intens obiecte de artă care aveau tangențe cu episodul la care făcea referire atunci, citea literatură cultă și populară, viziona spectacole de teatru și nu numai, toate în ideea de a da forță expresivă neobișnuită viziunii sale poetice.

O curiozitate legată de modul în care Goethe declanșa inspirația e următoarea: avea tot timpul un măr putred pe masa sa de lucru. E lesne de ghicit ce încercam să subliniez prin ceea ce tocmai am spus; cred că e imposibil să creăm fără influențe – oricum ar fi acestea;Bogdan Piperiu cunoaște foarte bine ce să extragă din operele altora, știe cum să retopească, cum să sintetizeze sintagmele vizuale de împrumut, și, cel mai important, știe să reasambleze totul într-o viziune plastică proprie, insolită și coerentă din punct de vedere artistic.E de remarcat atmosfera elucubrantă, tușa vibrantă, pasta groasă, putând sugera torentele emoționale, truculența manierei picturale a artistului, manieră similară celei folosite de Jackson Pollock, de pildă. Naturile lui statice, sunt încărcate de un lirism exploziv, declanșând în privitorul atent stări oscilând de la calmitate ataraxică, la furie adusă la paroxism. Naturile statice sunt alcătuite din prisme, sfere, triunghiuri amintindu-l pe Cezanne în perioada sa de început din Aix-en-provence.Un mixaj aparte între Klimt și Pollock, întâlnim în lucrarea intitulată regele albastru, unde fizionomia protagonismului are un aer reflexiv, excesiv preocupat, părând a fi absorbit de niște gânduri obsesive pe care încearcă în van să le alunge. Cromatica închisă suprapunându-se perfect peste gestualitatea plină de miez a straniului personaj.

Eu cred că alături de talent, Autenticitatea este singurul cuvânt care contează cu adevărat în artă; după mine Autenticitatea este cuvântul de ordine  al acestei expoziții. 

 

 

 

Bogdan Piperiu | Emmingerstrasse 66 | 78532 Tuttlingen

Ust-IdNr.: DE312780276

 

  •  
  •  Emminger Str. 66, 78532 Tuttlingen, Germania
  •  piperiuarte@gmail.com